Luni

Concretizarea visurilor se departeaza intr-un prezent care nu mai are nimic in comun cu o imaginatie juvenila. Caruselul se invarte si figurile se schimba alert, aducand cu ele istorii pe care nu credeai ca le vei putea auzi, nu ti le inchipuiai si acum ajungi sa le accepti si, basca, sa si iei parte la ele, sa te implici. E ciudat, chiar si pentru un etern existent la timpul prezent. Suntem suma trecutului nostru si, daca vrei sa te imbarbatezi un pic, te mangai cu ideea ca acum culegi ce s-a semanat. Continui si tu sa semeni pana ies si roade. Daca ies… Tractoarele, insa, si-au infipt grapa pana acum, iar radacina a incercat sa prinda si ea stabilitate in nisipuri miscatoare. Daaa, miscatoare. Cum sunt oamenii, de fapt!?. Au senzatia ca nisipurile lor sunt cele mai miscatoare…

Poti pierde tot intr-o seara si apoi, pana la obisnuirea cu noua ta existenta, stai si te intrebi, de-a laturi de cine stie ce solist venit de pe meleaguri inchipuite, daca mai e cum era, daca mai poate ce putea, daca mai zice cum zicea… daca mai… cum…

Pana cand imaginea este spalata de pe retina de atatea lacrimi.

~ de bogzi pe noiembrie 13, 2006.